Bacalaureatul, cel mai important examen din viața unui licean sau chiar a unui student, are rolul de a orienta copiii către un anumit viitor, în funcție de eforturile depuse de fiecare, încurajându-i să învețe cât mai mult posibil și, de asemenea, să își dezvolte gândirea critică.

Dar ce se întâmplă când un bac nereușit nu mai este vina unui copil, ci a unui întreg sistem? Ce se întâmplă când copiii trebuie să ducă un stres enorm, confruntându-se cu un barem identic pentru toți, în timp ce calitatea educației oferite în România este inconsistentă?

Un ministru al educației are mai multe roluri, printre care se numără elaborarea procedurilor privind cadrul normativ aplicabil, planificarea activităților de control, verificarea instituțiilor sau a aspectelor sesizate, întocmirea rapoartelor de control cu propuneri de remediere a deficiențelor constatate, monitorizarea modului de îndeplinire a măsurilor stabilite în rapoarte și gestionarea eficientă a activității de soluționare a petițiilor și memoriilor.

Din păcate, aceste atribuții nu sunt suficiente, iar copiii, care dau un examen cu puterea de a le determina viitorul, sunt adesea penalizați pe nedrept. Constatăm, astfel, că deși atribuțiile ministrului educației sunt clare, așteptările nu sunt pe deplin îndeplinite, iar schimbările implementate sunt de multe ori minore, fără impact semnificativ asupra sistemului școlar, vizând doar problemele de suprafață. De asemenea, reformele adoptate par adesea complet rupte de realitatea școlară.

In primul rând ,pentru a ajunge la o educație corectă și la egalitate de șanse pentru toți, indiferent de zonă, ar fi asigurarea existenței unor profesori de calitate, pentru că nevoia de meditații pentru a reuși la bacalaureat joacă un rol major în viitorul țării. O mare parte dintre elevi nu primesc întreaga pregătire necesară pentru a atinge un nivel suficient pentru examen, iar mulți copii nu au acces la servicii educaționale de pregătire, creându-se o inegalitate între cei care beneficiază de astfel de servicii și cei care trebuie să muncească mult mai mult pentru rezultate similare.

Aceste probleme sunt accentuate în funcție de zonele din țară, însă baremul rămâne neschimbat, deși învățământul oferit este incomplet. Copiii se străduiesc în condiții dificile, cu profesori absenți sau care nu parcurg tot programul, lipsiți de materiale esențiale.

Copiii cu handicap sau cei provenind din minorități sunt, în teorie, protejați, dar în practică sunt adesea uitați, descurajați și umiliți. Infrastructura școlilor este de multe ori inaccesibilă copiilor cu dizabilități, iar profesorii sunt criticați pentru lipsa acțiunilor concrete de protejare a elevilor afectați de discriminare, creând astfel un mediu ostil de învățământ. Deși au fost întocmite rapoarte pe aceste subiecte, evidențiind discrepanța dintre legislație și realitate, nu au fost luate măsuri suficiente pentru a asigura o egalitate de șanse reală în educația liceenilor.

Aceste probleme trebuie abordate, în primul rând, de guvern și de Ministerul Educației, pentru că indiferent de reformele din educație sau din program, calitatea învățământului și accesibilitatea informațiilor rămân deficitare.

Calitatea pregătirii pentru bacalaureat este influențată de un sistem care nu este adaptat realității de astăzi. Structura bacalaureatului a rămas aproape neschimbată din anii '90, iar materialele nu țin cont de meseriile viitorului sau de ceea ce este valoros cu adevărat în lumea de azi.

Manualele pun, de asemenea, accent pe memorare, și nu pe competențele necesare în viața reală. Reforma "majoră" despre care s-a vorbit a constat, în realitate, doar într-o schimbare de ordine a materiilor. În plus, programa conține un număr mare de materii, dintre care multe sunt irelevante pentru viitorul copiilor, ceea ce nu le permite să se pregătească adecvat pentru cariera pe care o vor urma.

Copiii sunt nevoiți să memoreze foarte mult, iar acest tip de învățare este mult prea valorizat în detrimentul gândirii critice și analitice, de care mulți studenți nu beneficiază din cauza sistemului actual de bacalaureat.

Dacă dorim o educație echitabilă pentru toți, un viitor corect și o societate care gândește critic, și nu doar repetitiv, guvernul trebuie să abordeze neapărat toate aceste probleme. Copiii nu sunt problema.

Există motive clare pentru care prezența la bacalaureat este din ce în ce mai scăzută, iar ministrul educației trebuie să se asigure că școala îi pregătește pe elevi să facă față acestui examen semnificativ. Nu putem să lăsăm instituțiile să critice tinerii că nu i-au școală în serios când reformele educaționale par inutile, iar 1 din 2 copii în România este la risc de sărăcie.

redacție: Rania Daoud